miercuri, 14 ianuarie 2009

La scoala...

Copilul cu adhd poseda in general o inteligenta normala. Toate abilitatile necesare frecventarii unei scoli normale sunt prezente si la copilul cu adhd. Deaceea, el nu este scolarizat in "invatamantul special" -cum din pacate cei mai multi profesori si-ar dori... Daca plecam de la premisa ca orice rau isi are partea de bine - sau orice lucru poate fi bun sau rau, depinde cine, cum si de ce il priveste - se poate construi ceva benefic pentru toate partile implicate. Cateva sugestii:
- plasati copilul in prima banca, daca se poate alaturi de cel mai linistit copil pe care il aveti in clasa;
-la intervale de 10-maxim 15 min. solicitati copilului o activitate fizica (il puteti trimite sa ude buretele, sa se spele pe maini -se murdareste repede in general- ,sa verifice daca nu e un geam deschis pe hol -"e cam frig...parca e curent..." -etc);
-in timpul predarii va puteti plasa in apropierea lui, fara sa va uitati la el decat din cand in cand;
-fie ca predati, fie ca ascultati, apropiati-va de el si lasati-va usor mana pe umarul lui (intaririle fizice sunt benefice);
-cand doriti sa-i solicitati ceva faceti-o prin prin propozitii scurte si clare;
-nu solicitati mai multe lucruri deodata (de ex., in loc de "deschide-ti cartea la pagina 7 si citeste primele 3 randuri", spuneti intai "deschide cartea la pagina 7" si asteptati sa execute comanda, apoi spuneti "bravo, acum citeste primele 3 randuri");
-fragmentati sarcinile de lucru in subsarcini si implicati treptat copilul intr-o subsarcina, urmata imediat de o intarire fizica;
-temele pentru acasa trebuie sa fie scurte; in nici un caz nu dati ca tema o sarcina neterminata in clasa de copil;
-nu ridicati vocea;
-nu-i faceti observatii in fata celorlalti copii;
-nu incercati acel tipic "ia uite la Ionel ce frumos a scris, tu de ce nu scrii frumos?"
Nu uitati:
-copilul cu adhd are dificultati scolare datorate
1-problemelor de sustinere a atentiei intr-o sarcina;
2-dificultatilor de inhibitie a raspunsurilor comportamentale la stimulii distractori de mediu.
-o colaborare stransa cu parintii copilului, consilierul scolii si posibili alti factori cu rol terapeutic este nu doar de dorit, ci obligatorie.
Si, in fine, poate ajuta daca va ganditi din cand in cand : "acest copil ar putea fi copilul meu..."

6 comentarii:

Mariana spunea...

Sfaturi practice extrem de utile!...şi mai ales ultimul: ,,Si, in fine, poate ajuta daca va ganditi din cand in cand : "acest copil ar putea fi copilul meu..."
Copiii simt atât de bine când îi tratăm ca pe proprii copii! Undeva în sufleţelul lor se cuibăreşte sentimentul că sunt iubiţi şi acceptaţi şi, peste ani, floarea recunoştiţei îşi va răspândi mireasma...E minunat când , după ani, întâlneşti un tănăr prezentabil care te priveşte cu emoţie, şi doar ochii îţi mai aduc aminte că, parcă îi ştii de undeva, apoi, cu voce tremurândă îţi spune: ,,Vă mulţumesc! Datorită dumneavoastră astăzi sunt student...voi fi profesor de sport!" Te uiţi mirată şi abia îl recunoşti pe copilul de altădată, extrem de energic, din cauza căruia abia reuşeai să ţii orele...

Ca şi creştini, eu cred că trebuie să nu uităm nici o clipă că orice elev din clasă este un semen de al nostru, un omuşor cu chipul lui Dumnezeu. Să îi iubim!

Dragă Ivona, e minunat ce faci aici pe acest blog! Dumnezeu să te binecuvânteze!

ivona spunea...

Ai dreptate, Mariana draga, copiii simt cand sunt iubiti, eu insa m-am gandit la altceva cand am scris "sa ne gandim ca ar putea fi copilul nostru".Acesti copii sunt detestati de profesori. Singurul lucru pe care il spune un profesor parintelui unui copil cu adhd este "nu ma intereseaza, mutati-l la alta scoala".Sigur, copiii cu adhd sunt nu greu, ci foarte greu de suportat.Dar nu este vina lor ca sunt asa.Si nici a "proastei educatii"...Profesorii nu sunt dispusi sa se informeze despre aceasta deficienta, tulburare, boala, oricum am numi-o.Cu atat mai [putin sunt dispusi sa gaseasca metode pt a-i ajuta.

Mariana spunea...

Da, ai dreptate! Să nu uităm că ,,în spatele" fiecărui copil sunte nişte părinţi, şi atunci când îl respingem direct propunând mutarea, sau indirect neglijându-l, nu facem decât să răsucim cuţitul în rana părintelui şi să dovedim lipsă de profesionalism. Eu am fost pusă în situaţia să accept un astfel de copil , respins de la altă clasă. Ştii ce fericită a fost mama copilului! Luni de zile am sfătuit-o şi am încurajat-o pentru a continua să îşi iubească fetiţa aşa cum e...Acum , după 4 ani, îmi spune cu lacrimi că se va despărţi greu de mine...Am povestit asta pentru a încuraja şi pe alţii, şi pentru a-mi aminti mie însămi să nu uit că, înainte de toate, am o datorie morală înaintea lui Dumnezeu. De fapt, aş vrea să îi tratez aşa ca EL...sau chiar, mai mult, să am viaţa prin El, şi tot ce fac să fac prin puterea Lui. Doamne ajută!

ivona spunea...

Iti sarut manutele, pentru ca ai facut asta...

@irina_sweet_home spunea...

Gandeste-te ca nici unui profesor nu ii este usor, au si ei destule de facut, poate nu le mai ramane timp sa se informeze si despre adhd, sau poate nu au nici interesul, avand in vedere ca domeniul psihopedagogiei speciale nu tine de pregatirea lor.
In schimb parintii ar trebui sa solicite un profesor de sprijin pentru copil, fiindca de fapt asta e legea in aceste cazuri. De copiii cu probleme, integrati in scoli normale, se ocupa profesorul de la clasa ajutat de profesorul de sprijin.

ivona spunea...

"Sugestiile" postate la acest subiect apartin Prof.Dr. I. Dobrescu, autoritate internationala in domeniu.Pe de alta parte, in Romania de la elaborarea unei legi,promulgarea, publicarea in MO, pana la aplicarea efectiva , este distanta incalculabila pe care o semnala un mare duhovnic:cea de la ureche la inima.
Am inteles ca nu doresti sa ajuti cu un articol de specialitate, fiind psihopedagog.Ti-am respectat vointa.Ti-as mai adresa doar rugamintea de a nu aduce tulburare si pe acest blog. Multumesc.