"Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHd) este o tulburare cronica ce apare in copilarie, dar poate persista si la adult. Cele mai suparatoare manifestari la ADHA sunt neatentia, hiperctivitatea (copilul nu poate sta fara sa se miste) si comportamentul impulsive (copilul nu are rabdare, nu tolereaza sa I se spuna “nu”).
Simptomele afectiunii se grupeaza in :
- inatentie: face greseli din neatentie (nu-si face temele, isis pierde lucrurile, ), nu poate fi atent la ore sau cand se joaca (isi face de lucru in ore, este nelinistit, nu poate duce un joc pana la capat), are dificultati in a urma instructiuni mai ales daca acestea sunt lungi, nu-I plac sarcinile care necesita effort mental sustinut, poate fi usor distras, este uituc.
- Hipercativitate-impulsivitate: se ridica de pa scaun in timpul orelor sau cand trebuie sa stea asezat mai mult timp, se misca tot timpul, vorbeste neintrebat, nu poate sa-si astepte randul, nu se poate juca in liniste, ii intrerupe pe ceilalti in conversatie sau joc, vorbeste mult, alearga multi si se catara ori de cate ori are ocazia.
Majoritatea copiilor sunt energici si capacitatea lor de concentrare a atentiei depinde de gradul de interes pe care il au fata de o activitatre. In cazul copiilor cu ADHD aceste manifestari depasesc media, devenind suparatoare atat acasa cat si la scoala. Aceste simptome determina afectari ale adaptarii scolare, in grupul de copii si acasa.
Cauzele afectiunii nu sunt deplin cunoscute. Se presupune ca este vorba de alterari functionale ale unor structuri cerebrale. De asemeni, s-a observat ca ADHD se grupeaza in anumite familii, daeci exista o componenta genetica. Anumiti factori de mediu par sa fie implicate: fumatul, consumuil de droguri si expunerea la toxine in timpul vietii intrauterine, cat si expunerea copilului la substante toxice din mediu (cum ar fi plumbul).
Diagnosticul se stabileste de catre psihiatrul de copii in urma unei evaluari complexe care implica o echipa multidisciplinara: medic, psiholog, educator. Evaluarea cuprinde un istoric familial, scolar si medical, examen medical(pentru a exclude alte afectiuni fizice) si unul psihiatric, plus evaluarea limbajului si a dezvoltarii mentale si cautarea unor simptome de depresie, anxietate sau tulburari de somn. Medicul trebuie sa obtina informatii exhaustive de la parinti, bunici, bona, educatori din gradinita si profesorii copilului, pentru a putea determina atat diagnosticul cat si gradul de afectare sociala si educationala a copilului.
In unele cazuri, ADHD nu este singura problema a copilului; aceasta se poate asocial cu:
- tulburarea de opozitie, in care copilul are un comportament negativist, sfidator si ostil fata de figurile de autoritate
- tulburarea de conduita care este mai severa decat tulburarea de opozitie si se caracterizeaza printr-un comportament antisocial: furt, minciuna, vagabondaj, absenteeism scolar, agresivitate, relatii sexuale precoce
- depresia
- tulburarea de anxietate apare destul de frecvent la copiii cu ADHD .
- tulburari de invatare ce pot necesita educatie speciala
- tulburarea Tourette ce se caracterizeaza prin prezenta unor ticuri vocale si motorii compulsive.
- Intarzierea mentala
Tratamentul ADHD trebuie sa implice copilul, parintii, rude, prieteni si profesori pentru a avea success. In primul rand interventia este de tip psihoterapie. Educarea parintilor si profesorilor cu privire la ADHD va creste complianta la tratament si o mai buna integrare in scoala. Tipurile de psihoterapie folosite sunt: terapia comportamentala, terapia de familei, trainingul abilitatilor sociale, grupurile de sprijin si trainingul abilitatilor de parenting.
Pentru profesori ar trebui organizate cursuri de informare in ce priveste ADHD cat si tehnici de abordare a copilului cu ADHD. Excluderea acestuia din clasa, pedepsirea cu note proaste pentru comportamentul nedori, ridiculizarea si umilirea in fata clasei sunt grave erori pe care profesorii le pot face.
De asemeni parintele trebuie sa se informeze despre ce insemna ADHD, sa discute cu medical despre cele mai suparatoare comportamente ale copilului. De cele mai multe ori esrte nevoie ca parintele sa-si modifice modul de relationare cu copilul, de pedepsire si recompensare a acestuia.
Medicatia. Exista cazuri in care este necesara introducerea medicatiei. Dincolo de teama parintilor si informatiile gresite pe care acestia le-au primit, chimioterapicele sunt destinate unei reechilibrari a neurotransmitatorilor cerebrali.
In momentul de fata in Romania se folosesc doua tipuri de medicatie specifica pentru ADHD: Atomoxetina (Strattera) si Metilfenidatul (Concerta). Acestea pot ameliora semnificativ semnele si simptomele de inatentie si hiperactivitate. Din nefericire, ca orice medicament, acestea pot avea si efecte secundare nedorite: pierderea apetitului cu scadere in greutate, nervozitate, probleme cu somnul, ticuri – pentru metilfenidat, iar pentru atomoxetina: simptome gastro-intestinale (greturi si varsaturi, dispepsie, constipatie, apetit scazut), urticarie, rinoree, insomnii, ameteli. Utilitatea folosirii medicatiei, tipul acesteia si dozele vor fi recomandate de medicul psihiatru.
De asemeni poate fi folosita medicastie pentru tratarea comorbiditatilor: antidepresive, anxiolitice si antipsihotice.
Evolutia pacientului depinde de mai multi factori: severitatea afectiunii, complianta si raspunsul la tratamentul medicamentos, coeficientul de inteligenta al copilului, succesul tehnicilor de psihoterapie, prezenta sau absenta unor afectiuni associate.
ADHD este o boala care afecteaza mai multe arii din viata pacientului: relatia cu parintii, activitatea scoalara, relatiile cu alti copii. De aceea este necesara o diagnosticare cat mai precoce si un tratament adecvat si complet pentru a reusi integrarea acestor copii in familie si societate."
Dr. Nicoleta Beaca
